| Acasă » Articole » Ganduri... | [ Adaugă un articol nou ] |
| Intrări în categorie: 42 Intrări afişate: 35-36 |
Sortează după: Data
Nu e vina nimăui şi totuşi e vina amândurora. Poate e adevărat că cele mai mari iubiri ajung în mormânt sau sunt stinse de cei cărora le e prea teamă să-ţi frigă sufletul de tot cu ea… Nouă ne e teamă… Nu e vina ta! Te iubesc!… Aşa cum probabil am să fac mereu, dar…
N-aş vrea să spun că e vina mea, numai aşa, să te simţi tu bine şi eu să nu îmi încarc conştiinţa ştiind că nu te-am făcut să suferi. Îţi spun tot ce simt şi tot ce cred că ai început să simţi şi tu. Noi mereu am fost pe aceeaşi lugime de undă şi mereu ne-am înţeles din cuvinte puţine sau poate chiar fără cuvinte. Tu eşti vinovat că m-ai iubit aşa cum ai putut mai bine. Eu sunt vinovată că te-am iubit cât am putut de mult. Şi amândoi suntem vinovaţi că ne-am iubit absurd şi că am fost excesiv de protectori unul cu celălalt.